Vine o vreme cand ma trebuie sa-mi fac “inventarul”, sa ma uit in urma si sa analizez : ce-am facut bine, ce-am facut rau, ce-am invatat s.a.m.d Anul acesta, m-am gandit sa schimb putin tactica. Asa ca :
Ce pretuiesc eu cel mai mult?
Ca orice copil, imi pretuiesc parintii. Chiar daca au fost momente cand nu voiam sa aud de ei, trebuie sa recunosc ca inseamna foarte mult pentru mine. Tot ce fac fac pentru mine, si eu pur si simplu n-am inteles asta pentru ca am avut problemele mele. Nu e asa de usor sa cresti un copil in Romania noastra de astazi. Si tata nu e primar, director la banca & toate functiile posibile. Daca ar fi sa spun asa, eu am nevoie de foarte multe lucruri intr-o singura luna + toti banii pe care trebuie sa-i dau la scoala + banii pe care-i primesc in fiecare zi (5 lei).
Apoi urmeaza bunicii. De ce-i pretuiesc? Pentru ca au un rol extrem de important in viata mea. Pentru ca daca nu ar fi ei, aprox. toata viata mea s-ar schimba. Imi pare atat de rau ca nu pot sa fiu alaturi de ei in fiecare zi … Si la toate astea, se adauga si sutele de probleme pe care le au. Uneori imi pare asa de rau…
Imi pretuiesc viata. Si ma consider al naibii de norocoasa. E de ajuns sa ma uit o singura data la stirile de la ora 5 ca sa stiu asta.
Imi pretuiesc lucruri mele, lucruri foarte dragi, care imi aduc aminte de foarte multe. Nu are rost sa dau detalii.
Pretuiesc momentele de liniste. In ziua de azi, momentele de liniste sunt atat de rare, incat sunt pe cale de disparitie.
Pretuiesc momentele alaturi de cei dragi. Am citit in clasa a 4a o poezie care spunea asa “Desparte-te cu drag si cu grija de cei dragi, s-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi” . Din nou, e de ajuns sa ma uit la stiri ca sa-mi dau seama cat adevar e in versul acesta. La un moment dat, parca innebunisem. De cate ori pleca mama undeva, incepeau gandurile : ca daca doamne fereste o calca vreo masina, ca daca se intampla ceva, daca moare, daca n-o s-o mai vad niciodata? etc. Si pentru ca sunt si foarte sensibila, plangeam pe ascuns cand ma gandeam la asta. Acum insa sunt mai bine. Dar tot n-am renuntat la vechiul obicei de a strange in brate si de a pupa orice persoana draga cand pleaca. Cred ca o sa ma confrunt toata viata cu asta.
In rest, ce sa mai pretuiesc? Bani? Cadouri? Nu, pentru mine toate astea nu inseamna nimic, si vorbesc foarte serios. Pretuiesc tot ce merita pretuit, si am grija sa-mi amintesc mereu de asta.
Tu ce pretuiesti cel mai mult?